Etichete

, , , , , ,

explicaţie: „she” din titlu este yours truly, iar „jumping high” şi „screaming” sunt cele două activităţi principale ale mele de vineri seara, din control, când am asistat, pentru al doilea an consecutiv, la meciul de decembrie dintre the amsterdams şi the moood. iniţial, meciul trebuia să se dispute între the amsterdams şi britanicii de la ice black birds, numai că bateristul lor s-a îmbolnăvit pe neaşteptate; aşa se face că zeii indie le-au surâs din nou lui gopo & co.

am ajuns în control înainte de zece, însoţită de al meu frate. nu era prea multă lume, şi chiar m-am temut că iar o să fie jum’ate gol locul. pe urmă mi-am amintit că the moood au un fanbase solid şi m-am liniştit. între noi fie vorba, the moood izbutesc cumva (nu ştiu cum) să se vândă mult mai bine ca brand. şi din punctul ăsta de vedere, tot respectul. dar să revenim la oile noastre.

îmi stătea inima în gât la gândul că iar cântă the amsterdams primii şi the moood ultimii, şi-or să aibă the moood un setlist kilometric şi eu o să dau din colţ în colţ gândind „vai, doamne, nu se mai termină, vai, doamne”. din fericire (pentru mine, nu neapărat şi pentru cei prezenţi), the moood au început primii. cu setlist cu emblema the moood, că aşa e frumos. după cum spuneam, promovare. iar a voastră leilana s-a pierdut uşor, uşor în spate şi în visare (atât cât îi permitea ceea ce se întâmpla pe scenă).

amu, pot să nu vă placă the moood, că nici mie nu îmi plac, dar trebuie să recunosc ce-i al lor: ştiu să facă show, frate. era o înghesuială în primele rânduri de numa-numa (înghesuială pe care am probat-o pe pielicica mea când m-am dus să îmi iau geanta pe care o lăsasem pe undeva prin faţă) şi o căldură teribilă. gopo era leoarcă de transpiraţie, iar bogdan şi-a dat jos tricoul (nu înţeleg de ce insistă să facă asta). partea bună era că toţi păreau să se distreze. până şi eu mi-am ieşit din amorţeala tipică mie în momentul în care aud the moood live atunci când dinspre scenă a izvorât către mine „stay right” (sau poate ar trebui să zic „staaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaay riiiiiiiiiiiiiiight”). şi am început să sar. de fapt a fost mai degrabă o tentativă de săritură, având în vedere că muzica the moood e atât de aritmică încât îţi poate ridica probleme existenţiale de genul „vreau să dansez, da’ n-am cum să dansez, da’ parcă nici dacă stau nu e bine”.

a trecut şi gloriosul moment the moood, aplaudat călduros de majoritatea celor din club, şi a venit rândul băieţilor de la the amsterdams, aka adevăratul motiv pentru care io eram acolo. şi du-te, leilano, în faţă, şi rezervă-ţi setlist (da, am ajuns să fac şi d-astea), şi exultă când vezi că se va începe cu „destroy” (cred că am mai menţionat pe aici în câteva rânduri cât de mult iubesc piesa aia şi cât de potrivită e pentru deschiderea unui concert). şi să-mi sară ochii, şi mai multe nu, când l-am văzut pe haţegan cu tricou cu gorgoroth.

aşa, şi a început concertul. şi după minute bune de brodat instrumental la modul distrugător (că doar vorbeam de „destroy”), a intrat vocea. şi haos-panică, fiindcă nu se-auzea prea bine. treaba a fost repede remarcată şi de cei din formaţie, dar fără folos, pentru că lucrurile au continuat în acelaşi ton pe tot parcursul concertului. culmea, că la the moood nu observasem să fie probleme din punctul ăsta de vedere.

în afară de această mică-mare problemă, totul a mers, fără să exagerez, şnur. the amsterdams au cântat mult şi frumos, nici mai mult, nici mai puţin decât nouăsprezece piese, bifând cele două albume aproape în întregime, inclusiv „lights out”, piesa despre care chitaristul andrei ungureanu, cunoscut şi sub numele de gufi, zice că e dovada că există un dumnezeu, şi „three is a crowd” (aceasta din urmă cu versurile un pic încurcate – i saw what you did there, andrei!). au lipsit doar „autobahn sleeping machine”, „take the cars out” şi „telescope”.

publicul a fost foarte receptiv, dansând împreună cu ei şi aplaudând după fiecare piesă, în special după piesele săltăreţe tip „suffering and surfing”. yours truly a făcut acelaşi lucru, deşi în sinea ei scâncea un pic în anumite momente după sunetul vizibil mai bun din fabrica. dar atmosfera de la concertul ăsta a fost clar mai faină. dacă ar fi după mine, aş vrea să fie aşa la absolut fiecare concert de-al lor.

toată treaba s-a terminat cu o haotică la modul fain „academy of broken hearts”, care a tras cortina peste cel de-al patrulea meci din decembrie the moood-the amsterdams. să nu mă întrebaţi cine cred eu că a câştigat. 😀

…………………………………………………..

destroy
this burial ground’s for two
you make my son grow
laika
on the run
apple
taking care of anna (remix)
chased by the housewives (remix)
kids in the garden (remix)
lights out
three is a crowd
suffering and surfing
island of love
part of it
coalmine
apologies
country holiday
summertime
academy of broken hearts

…………………………………………………..

Anunțuri