Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

„stand up!!” a fost cea de-a treia drama japoneză pe care am văzut-o, după „hana yori dango” şi „hana kimi”, dar, din motive neclare, nu am izbutit să o termin. după care m-am luat cu seria „gokusen” şi am uitat complet de ea. recent însă, dorinţa de a o isprăvi s-a redeşteptat în sufleţelul meu, cu atât mai mult cu cât aveam nevoie urgent de un serial tip coming of age care să nu mustească de dulcegăriile, bufoneriile şi superficialitatea din „gokusen” şi „hana kimi”. soluţia perfectă? „stand up!!” – cu atât mai mult cu cât îi are în distribuţie pe oguri shun şi narimiya hiroki, pe care îi văzusem şi-n „gokusen” (apropo de asta, în primul episod din „stand up!!” apare o profă cu ochelari, cu codiţe şi îmbrăcată în trening, probabil o aluzie subtilă la yankumi – WIN!)

atenţie, spoilere!

    cele cinci personaje principale din „stand up!!”. sus: asai „shou-chan” shouhei, udagawa „udayan” hayato, owada chie, kouji „kou-kun” enami. jos: iwasaka „kenken” kengo.

eroii poveştii, asai „shou-chan” shouhei (ninomiya kazunari), iwasaki „kenken” kengo (yamashita tomohisa), udagawa „udayan” hayato (narimiya hiroki) şi enami „kou-kun” kouji (oguri shun) află cu stupoare exact înainte de vacanţa de vară că sunt ultimii patru virgini rămaşi în liceu. ulterior, udayan vine cu ideea constituirii unui club al purităţii, idee care este însă primită prost de ceilalţi, ce nu-şi doresc decât să scape mai repede de eticheta de virgin, şi cu privire la care nici chiar udayan nu este consecvent, el oscilând între a lăuda meritele virginităţii şi a căuta să şi-o piardă prin orice mijloace.

povestea este narată de către shou-chan, care face în primul episod o creionare rapidă a fiecăruia dintre prietenii săi. kenken, fiul unei proprietare divorţate a unui „love hotel”, este obsedat de trenuri (cunoscând pe dinafară orarele, traseele lor şi tipurile de trenuri) şi este singurul dintre cei patru care are o prietenă. din păcate pentru el însă, aceasta nu este de acord cu contactul fizic până când nu va intra la universitate. udayan are o pasiune pentru muzică, dar şi pentru lenjeria intimă feminină, ceea ce i-a atras duşmănia unui grup de eleve condus de înfipta sakurai makiko (akina), motiv pentru care şi-a pierdut toată încrederea în sine. kou-kun este în echipa de fotbal a liceului şi nu duce lipsă de fane – însă ori de câte ori este abordat de o fată, sfârşeşte prin a îşi pierde capacitatea de a vorbi în mod inteligibil. shou-chan se consideră drept cel mai puţin special dintre toţi patru, având un sentiment de inferioritate mai ales faţă de kenken, şi precizează că singurul lucru deosebit la el este o amabilitate ieşită din comun şi tendinţa continuă de a se gândi în primul rând la binele altora, şi de abia apoi la propriul bine.

vieţile celor patru iau o întorsătură neaşteptată atunci când în oraş reapare owada chie (suzuki anne), o fostă vecină de-a lor de când erau copii. stângacea chie este însă extrem de diferită faţă de fetiţa delicată pe care şi-o aduceau aminte cei patru, drept pentru care niciunul nu îi acordă o atenţie prea mare la început. evenimentele din cursul verii vor sfârşi însă prin a le schimba complet atitudinea faţă de ea…

dacă ar fi să descriu „stand up!!” într-o singură expresie, atunci aş spune „un fel de ‘american pie’ mult mai subtil şi mai amuzant”. deşi hormonii colcăie prin preajmă episod de episod, serialul este în primul rând o poveste despre importanţa prieteniei şi a iubirii şi despre puterea de a trece mai departe după o dezamăgire. e adevărat, cei patru eroi nu se pot abţine să nu invidieze persoane precum tanaka mamoru, care apare în fiecare episod cu o prietenă diferită, în ciuda faptului că nu e nici măcar pe jumătate la fel de atrăgător ca ei, sau precum kume naoya, care e înconjurat în permanenţă de femei, şi susţine că le iubeşte pe toate la fel de mult. şi totuşi, pe parcursul poveştii, şi în ciuda supravegherii tenace a adulţilor din cartier, ei au cel puţin o ocazie de a-şi pierde virginitatea, însă se opresc de fiecare dată din motive bine întemeiate: kenken pentru că este conştient că e îndrăgostit în continuare de fosta lui iubită, shou-chan pentru că ştie că atât el cât şi partenera sa au sentimente faţă de alte persoane, kou-kun pentru că nu doreşte să îşi lase însărcinată prietena dintr-o simplă neglijenţă ş.a.m.d.

grupul celor patru (ulterior, cinci, prin cooptarea lui chie) este extrem de bine sudat, ei fiind camarazi înainte de toate, susţinându-se reciproc atât atunci când vine vorba de chestii specifice vârstei (de genul „cum să evităm radarul adulţilor”), cât şi atunci când vine vorba de dezamăgiri, care sunt inevitabile: kenken este înşelat de prietena lui, iar shou-chan e respins de profesoara lui de engleză, chiar după ce îşi făcuse în sfârşit curaj să îi declare că o iubeşte. ulterior, cei doi se trezesc implicaţi într-un triunghi amoros cu chie, de care se îndrăgosteşte kenken, şi care îl iubeşte pe shou-chan, în timp ce shou-chan este sfâşiat între prietenia pe care i-o poartă lui kenken şi sentimentele faţă de chie, pe care încearcă să le minimalizeze pe cât posibil, crezând că soluţia aceasta e cea mai potrivită pentru cei doi prieteni ai săi şi ignorându-se complet pe sine.

la plus: uau, o droaie de chestii, nici nu ştiu exact de unde să încep. cele cinci personaje principale and their aDORKableness. felul în care sunt construite şi evoluţia lor pe parcursul poveştii: capacitatea lui udayan de a face gesturi curajoase pentru o fată, puternicul simţ de responsabilitate al lui kou-kun, altruismul neaşteptat al altfel răsfăţatului kenken în ceea ce îi priveşte pe chie şi pe shou-chan, curajul lui shou-chan în situaţii limită, secretul întunecat al lui chie şi trauma incredibilă pe care o suportă cu o tărie de caracter incredibilă, fără a se da de gol până aproape de final. momentele amuzante (numai eu ştiu cât am râs la fazele cu maki-san şi „amazoanele”, tanaka-kun şi kume-kun, la predicile nesfârşite ale adulţilor şi la zecile de „eeeeeeeeeeh”-uri emise de shou-chan). reliefarea fină a ipocriziei adulţilor, care se comportă adesea mai iresponsabil decât puştii. scena de la malul mării din ultimul episod, când băieţii, în loc să folosească ultimele ore ale verii pentru a-şi pierde în sfârşit virginitatea, decid să rămână pe plajă şi să privească răsăritul cu chie, pentru că „nu trebuie să facem sex chiar acum. putem să o facem oricând” (cu alte cuvinte, e mai important să fim cu prietena noastră, care se va întoarce acasă în curând. awwwwwww. double awwwwwww.)

la minus: singura mea nemulţumire a fost faptul că la final numai shou-chan este cel care are prietenă, restul rămânând în continuare singuri. mi-ar fi plăcut să îi văd şi pe ei implicaţi într-o relaţie, mai ales pe udayan, care mi se părea că se potriveşte foarte bine cu maki-san. în afară de asta, nu am absolut nimic de reproşat serialului ăstuia. it’s a must dacă sunteţi nu doar fani j-drama, ci fani ai serialelor bune.

Anunțuri