Etichete

, , , , , , , ,

îi parafrazez pe urma în titlu, dar zău dacă nu pică la fix. am avut una bucată concert electric the amsterdams pe 1 martie, de mărţişor, şi una bucată unplugged de ziua femeii, la fix o săptămână după aceea. şi nu, nu scriu recenzia asta acum de lene, ci pentru că efectiv nu am avut timpul necesar până acum, având în vedere că până săptămâna asta am făcut slalom între două locuri de muncă.

acestea fiind zise, să terminăm cu văicăreala şi să scriem una bucată review doi în unu (merci, patricia, pentru sugestie!)

*

PART ONE. MĂRŢIŞOR CU AMJI

haos, panică la afişarea orarului de la call-center (a.k.a. fostul meu loc de muncă) când am descoperit că eram trecută în program de la 19, ceea ce, evident, ar fi făcut mai mult decât problematică participarea mea la concert. din fericire, s-a inventat o chestie numită schimb de tură – ceea ce mi-a permis nu numai să ajung la timp în club, ci chiar să şi trec pe acasă pentru a mă schimba într-o ţinută casual (blugi + tricou the amsterdams). locul? el comandante primer, adică fix locul în care the amsterdams avuseseră primul concert pe anul 2007, cu augustin nicolae şi ovidiu bejan în componenţă. deci motiv de sărbătoare.

când am ajuns la uşa clubului, am primit pe loc un mărţişor şi un buchet de zambile (nu ştiu dacă v-am zis, dar astea sunt florile mele preferate), ceea ce mi-a făcut zâmbetul de pe faţă, ivit la ideea participării la un concert the amsterdams, să se lărgească până aproape de urechi. înăuntru, din păcate, nu era foarte multă lume, ceea ce m-a cam ofuscat un pic (asta pentru că eu consider că un concert the ams merită numai şi numai săli pline.

cam la vreo oră după ce am ajuns – dacă nu greşesc, ştiţi prea bine că nu le am cu timpul şi cu chestii de genul – a început şi cântarea. cu una dintre piesele-preferate-pe-care-nu-le-am-în-winamp, adică „you make my son grow” (care trebuie! trebuie! trebuie! să apară pe un album). şi cu mine în faţă, cântând conştiincioasă versurile, cu un ditamai zâmbetul pe figură.

au cântat absolut tot ce voiam eu să aud, inclusiv „three is a crowd”, „lights out” (oh, the joy!) şi „destroy” (altă piesă care trebuie! trebuie! trebuie! să apară pe viitorul album, dar căreia, cred eu, îi stă mult mai bine ca intro decât ca outro). ca de obicei, păreau că erau echipaţi cu o duzină de baterii duracell – proaspeţi, vioi şi jucăuşi. şi îmi place să cred că cel puţin unul dintre cei prezenţi acolo a plecat convins că trupa asta e o trupă cu adevărat frumoasă. unde mai pui că sonorizarea a fost de nota zece plus. eh, dacă toate cluburile ar fi aşa… ce frumos ar fi.

în concluzie, am plecat de acolo încântată. nu că m-aş fi aşteptat la altceva din partea lor. 😀

…………………………………………………..

you make my son grow
this burial ground’s for two
laika
lights out
on the run
apple
taking care of anna (remix)
kids in the garden (remix)
country holiday
island of love
part of it
three is a crowd
coalmine
BIS
destroy
summertime

…………………………………………………..

*

PART TWO. UN CADOU PENTRU ETERNUL FEMININ SAU AŞA CEVA

joia următoare, din nou concert, din nou the amsterdams, de data asta unplugged, la clubul ţăranului român. faza nasoală a fost că s-a suprapus cu un concert sophisticated lemons, şi pe copiii ăia chiar nu îi mai văzusem de mult, dar… the amsterdams. şi cu asta am zis tot. 😀 în altă ordine de idei, pentru că sunt o inaptă şi jumătate care pleacă târziu de acasă, am intrat pe uşă fix în momentul în care ei cântau „laika”, a doua piesă din setlist. prima fusese „lights out”! am ratat „lights out”! nu, pe bune, data viitoare când mai am dubii în privinţa orei la care voi ajunge, iau un taxi, yes sir!

    noroc că există oameni buni la suflet care filmează, să vadă şi inapţii ce au ratat.

pentru cine n-a fost niciodată la un unplugged the amsterdams (nu ştiţi ce pierdeţi, băi!): concertele lor acustice te fac să vrei să te mişti în ritmul muzicii, o chestie pe care eu am observat-o încă de la primul concert al lor de acest gen la care am fost vreodată (când habar nu aveam că o să ajung să îi iubesc aşa de mult). revenind: nici concertul din 8 martie nu a făcut excepţie, ba chiar a fost mai energic ca de obicei, datorită lui andrei haţegan, care a jucat în seara aia rolul lui speedy gonzales (datorită unei cafele băute cu puţin înainte).

şi de data asta a fost un setlist frumos şi luuuuuuuuuuuuuuuuuuuung, care a inclus şi „where to go” şi (oh, the joy!) „crackers”.

şi l-am avut şi pe domnul augustin la voce (care mi-a dat la sfârşit o pană de chitară, mulţumesc, mulţumesc! :D), pe cover-ul după the cranberries, „no need to argue”. locul a fost plin (toate scaunele şi mesele erau ocupate), s-a aplaudat, şi amjii au fost chemaţi şi la bis, ocazie cu care au reinterpretat două dintre piesele deja cântate pe parcursul setului. aşa concerte să tot fie.

ce să mai, fix ce-mi trebuia după o zi întreagă de stat la birou. 😀 plecăciune, băieţi.

…………………………………………………..

lights out
laika
country holiday
island of love
taking care of anna
kids in the garden
fireworks
this burial ground’s for two
no need to argue (the cranberries cover)
academy of broken hearts
summertime
crackers
part of it
where to go
chased by the housewives
petrolize all mice

…………………………………………………..

*clipuri de spwarrowishlive*

Anunțuri