Etichete

, , , , , , , ,

acu’ mai bine de o lună, a voastră iubită leilana a împlinit un sfert de secol. cu prevederea-i caracteristică (mă rog, nu chiar caracteristică, dar să rămână între noi), s-a gândit să facă acest eveniment memorabil, aşa că a făcut ce orice persoană care a fost de ziua ei la un concert şi a împărţit bomboane celor din public ar face: a chemat o trupă să îi cânte în sufragerie.

ideea mi-a încolţit cam pe la sfârşitul lui februarie, începutul lui martie, în momentul în care mi-am amintit că we singing colors, o formaţie de care v-am tot istorisit pe aici (şi nu atât de mult pe cât ar merita), au anunţat că lucrează şi în calitate de home delivery band. conceptul e destul de simplu: vrei să faci un cadou deosebit unui amic meloman, ceva uber-uber? d-apoi ce poate fi mai simpatic decât să îi chemi o trupă să cânte special pentru el? ei bine, eu, fiind o drăguţă care îşi preţuieşte propria persoană foarte mult, mi-am făcut singură cadoul. cu speranţa secretă că în sfârşit vor înţelege şi ai mei părinţi de ce tot bat monedă pe temele we singing colors şi the amsterdams.

aşa că am vorbit cu roxana şi andrei şi a rămas stabilit că la sfârşitul lui martie mă vor onora cu graţioasele lor prezenţe. până să vină însă momentul cheie, i-am onorat eu de două ori: o dată pe 16 martie, în mystic tree, şi încă o dată pe 22 martie, în la historia de argentina. foarte frumoase concerte. în historia de argentina mi-au şi ne-au făcut surpriza să cânte din nou piesa pe care spuseseră că nu o vor cânta niciodată live (adică „a country called surfia”), iar în mystic tree am avut ocazia să-mi reîntâlnesc o prietenă din copilărie. a fost foarte simpatic, am stat una lângă alta preţ de câteva minute înainte ca ea să mă întrebe dacă nu sunt cumva raluca din blocul 13, moment în care am recunoscut-o instantaneu. 😀

mergeţi la concertele we singing colors! they are connecting people!

dar să revenim la sfertul meu de secol. cu câteva zile înainte, am aflat că el şi ea aveau să susţină un concert la loc cu verdeaţă, lângă clubul ţăranului român, în jur de cinci după amiaza. însă el m-a asigurat că rămâne în picioare şi concertul din a mea sufragerie, aşa că ce m-am gândit? hai să îmi iau invitatele (în speţă, nancy şi angie) şi să mergem şi noi la faţa locului.

am nimerit în plin târg. se vindea miere, ii, mărgele (apropo, m-am cadorisit şi eu de la magazin cu nişte coliere de mărgeluţe) şi mâncare, fireşte. şi noi ca nişte flori pe iarbă (poetic sau ce?) afară bătea vântul la modul îndârjit şi ploua cu soare şi avioane. staţi, nu vă speriaţi, nu a căzut un avion din cer peste noi, dar s-a auzit zgomot de motor. na.

setlistul a fost acelaşi de întotdeauna (puteţi să daţi un search pe blog să vedeţi ce cântă ei de obicei). s-a auzit bine, iar el şi ea au fost aplaudaţi la scenă deschisă. ce mai, a fost un concert frumos ca o zi de vacanţă. ceea ce de fapt şi era. ulterior, petrecerea s-a mutat la mine acasă, unde el şi ea mi-au cântat patru piese, aşezaţi pe canapea. ultima dintre ele a fost în limba română şi s-a intitulat „cântec de seară”. cred că e noua mea piesă preferată de la ei.

şi uite aşa am mai strâns nişte amintiri frumoase. zaharisind puţin, pot să spun că mă simt norocoasă că am atâţia oameni faini în viaţa mea. mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.

p.s. am întârziat groaznic cu postul ăsta. azi el şi ea sărbătoresc un an de când cântă împreună. am să mă duc să le spun la mulţi ani, exact aşa cum au făcut şi ei pentru mine. ♥

Anunțuri