Etichete

, , , , , , , , ,

vă spuneam aici de două concerte la care urma să merg pe nouăsprezece mai, şi anume yelllow la arenele romane şi oigăn în the blu’zz. la arene aveau să mă însoţească prietena angie împreună cu încă o fată. socoteala de acasă nu se potriveşte însă cu cea din târg mai niciodată, după cum am aflat copios în ziua respectivă.

una la mână, mâncatul de pizza în fire ne-a luat ceva mai mult timp decât ne-am fi aşteptat, aşa că am pornit cu întârziere spre arenele romane, ameninţate de perspectiva de a pierde concertul yelllow şi consolându-ne cu ideea că aveam să vedem hot casandra şi că ploaia (care să încăpăţânase să tot cadă până atunci) se oprise. după cum s-a dovedit ulterior, nu aveam de ce să ne facem griji deloc. absolut deloc.

ni s-a părut ceva suspect încă de când urcam pe alee spre arene – era pur şi simplu mult prea multă linişte pentru o zonă în care, cel puţin teoretic, avea să se desfăşoare un concert. iar când am intrat în arene, surpriză: nu era nici dracu’, iar oamenii de pe scenă se ocupau cu zel de strângerea instrumentelor. extrem de surprinse, ne-am răsucit pe câlcâie şi am plecat, pentru că era clar că evenimentul anunţat nse anulase. dar de ce? şi cum? am intrat pe facebook de pe telefon şi surpriză – fix la ora începerii concertului, drăguţii de organizatori anunţaseră că evenimentul nu se mai ţine din cauza ploii (care, culmea, fix atunci se oprise, de fapt) şi amânaseră toată drăcia pentru 8 iunie. într-o vineri. fără ca măcar să îi intereseze dacă trupele confirmate puteau sau nu să vină. drept pentru care atât eu cât şi angie ne-am decis că pe 8 iunie vom străluci printr-o glorioasă absenţă.

am făcut ce-am făcut şi am convins-o pe angie să vină cu mine în the blu’zz, ca să nu încheie seara chiar fără niciun strop de muzică. cum nu mai fusesem niciodată acolo, evident că am dat-o un pic în bară – din fericire, nu m-am rătăcit, ca în alte dăţi.

the blu’zz e un loc mititel şi nu foarte sofisticat, genul unde e mai bine să îţi faci rezervare înainte de un concert dacă vrei să prinzi loc jos. temându-ne că am venit cam devreme, noi am mai ars-o puţin pe stradă vorbind verzi şi uscate, după care mi-a venit ideea să sun la uşă, că poate-poate ne dădea şi nouă cineva drumul înăuntru. ceea ce s-a şi întâmplat. şi am găsit chiar locuri la o masă, cu toate că nu făcusem rezervare. cam în spate pentru gustul meu, dar de, nu era timpul să emitem pretenţii.

chit că mă duc la kumm de ani întregi, nu mai văzusem un concert solo oigăn până atunci şi nu ascultasem nicio piesă de-a lui live (cu excepţia piesei „machine”, pe care o interpretau kumm la un moment dat), aşa că vă daţi seama că de abia aşteptam. şi nu cred că exagerez dacă zic că aşteptările mele au fost pe deplin satisfăcute.

oigăn a cântat câteva piese împreună cu ami crişan şi cu încă un tip pe care am uitat cum îl cheamă (mea culpa), făcând slalom printre piese vechi, coveruri şi piese noi (pentru că da, în ciuda faptului că la momentul lansării albumului „sex with onions” declara că nu mai scoate altul, între timp a compus piese noi). printre altele, am avut plăcerea să aud şi favoritele mele, „startend” şi „nimic” live (o piesă absolut desăvârşită, poate chiar cea mai bună, după umila mea părere).

despre piesele noi nu prea ştiu ce să vă zic, deoarece sunt genul de persoană căreia de regulă îi trebuie mai mult de o audiţie ca să îşi poată forma o părere consistentă despre o melodie. deocamdată pot doar să vă spun că au sunat frumos din toate punctele de vedere: şi instrumental, şi liric, şi, mai ales, ca sound. însiropând puţin, au existat momente în care mă simţeam pur şi simplu tentată să închid ochii şi să mă las în voia muzicii, pentru ca apoi să îi deschid şi să mă bucur pur şi simplu că eram acolo, alături de cineva şi că ascultam ceea ce ascultam.

o parte foarte drăguţă a fost bisul, care a venit la peste zece minute de la încheierea concertului propriu-zis, motiv pentru care nici eu, nici angie nu am mai putut sta să auzim ultimele acorduri, din păcate.

şi gata, nu mai spun nimic, că oricum am înşirat o droaie de banalităţi care nu au avut nicio legătură cu realitatea. vă las cu o melodie filmată de romanitzza, să vă şteargă vorbele mele absolut inutile.

Anunțuri