Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

am rămas în urmă rău de tot cu recenziile. că o fi de la căldură, că o fi de la job, numai una sfânta gutuie ştie. chestia e că dacă nu fac ceva, repede, nu o să mai ajung nicicând la zi cu ele. prin urmare, cu tot regretul, mă văd silită să vă prezint pe repede înainte câteva dintre evenimentele la care am participat în luna lui cireşar. şi, cu oleacă de noroc, poate apuc să vă zic şi de b’estfest şi placebo înainte să vină sfârşitul săptămânii.

aşa, here we go.

*

URSUS EVOLUTION SAU CUM M-AM SIMŢIT IAR CA O PUŞTOAICĂ

mi se părea că nu mai fusesem la festivalul berii de secole, mai precis de când vârsta mea îl avea încă pe 1 în faţă – dar, cum nu am o memorie grozavă, nu pot fi totuşi sigură. oricum, nu uitasem atmosfera aia de vacanţă şi de asfalt încins de care aveam parte pe vremea când nu aveam niciun leu în buzunar, iar evenimentele gratuite erau un dar picat din cer.

oricum, nu nostalgia mă propulsase acolo, şi nici faptul că intrarea era moca (la naiba, avem deja o vârstă şi nişte bani în buzunar), ci lămâile sofisticate. aşa că iată-mă în plin soare, sorbind dintr-o băutură aproximativ rece şi privind la scenă cu superioritatea omului dus la zeci de concerte şi în public cu demnitatea vârstei (douăzeci-plus).

în deschidere au evoluat rpk şi sophisticated lemons (adicătelea motivul prezenţei mele acolo). rpk au fost fix genul de trupă de deschidere care mă irită, băgând la înaintare texte gen „mânuţele sus!” (îndemn repetat de atâtea ori încât era suficient să faci alergie pe viaţă la diminutive) şi „hai, toată lumea!” băieţi, ca să înţelegeţi şi voi, şi fără niciun fel de supărare: pe viitor limitaţi-vă la a cânta şi atât, e mai bine pentru toată lumea, vă garantez eu. cât despre piese, meh – mult prea generice. am auzit o droaie de trupe care sunau ca ei şi de care s-a ales fix praful. altfel spus, m-au impresionat prea puţin spre deloc. îmi pare rău s-o spun.

lămâile au fost o cu totul altă mâncare de peşte. dincolo de faptul că ei chiar îmi plac, atitudinea lor pe scenă a fost mult mai potrivită pentru o trupă de deschidere. mulţumiri scurte şi la obiect, din când în când câte un nume de piesă azvârlit de radu, prestaţie energică şi fără trageri de timp. aşa da.

am mai rămas pe-acolo preţ de trei trupe (robin & the backstabbers, e.m.i.l şi viţa de vie). ratb mi-au plăcut mult de tot. m-a amuzat robin, vocalul, care a apărut pe scenă cu o claie de păr cârlionţată (care era de fapt o perucă, dar pe moment nu mi-am dat seama). plus pentru prestaţie – „soare cu dinţi” în special a fost de vis, şi mi-a părut tare rău că nu ştiam prea grozav versurile.

e.m.i.l mi-au amintit de mine cea de 18 ani, care murea de râs ascultând „pisica”. deşi nu se mai numără de mult printre formaţiile mele preferate, anumite piese de-ale lor mai vechi („dub shot”, „1000 de dorinţe” sau „da’ vrei”) îmi vor plăcea probabil întotdeauna. ascultându-i, m-am simţit brusc mult mai tânără – şi a fost mişto. asemenea şi în cazul viţei de vie, cei care îi fac să strige în gura mare pentru legalizarea mariei inclusiv pe cei ca mine, care nu consumă.

am plecat fix când îşi începeau paraziţii setul – nu pot să zic că mă prăpădesc după ei sau, la modul general vorbind, după muzica rap cântată live. iar cargo îmi surâdea şi mai puţin, aşa că… thanks, but no thanks.

*

HIPSTEREALA DE LA STREET DELIVERY

street delivery e o chestie care se petrece o dată pe an. iei o stradă (în cazul nostru, arthur verona), o închizi circulaţiei şi dai drumul, cică, artei. la chestii de genul e bine să mergi însoţită pentru un procentaj maxim de distracţie. eu m-am dus pe-acolo de una singură, fiindcă cântau we singing colors şi nu găsisem pe nime’ să mă însoţească.

m-au întâmpinat încă de la intrare pancartele cu roşia montană. m-am plimbat de la un capăt la altul al străzii şi înapoi, tot încercând să ghicesc unde vor cânta we singing colors. şi iată ce am văzut:

– o piscină de plastic, cu apă şi copilaşi;
– standul de limonadă al lui iulian;
– o grămadă de chestii handmade (dar nu am găsit nimic pe gustul meu);
– mormane de cărţi;
– nişte băieţi care făceau un graffiti imens pe un zid (care a fost ulterior stricat de ai noştri ca brazii, ce se simţeau jigniţi de faptul că veniseră străinii să deseneze pereţi la noi în patrie);
– oameni care şedeau pe trotuar şi beau;
– o muzică foarte bizară pe scena din capătul străzii, un experimental d-ăla turbat rău;
– câţiva cunoscuţi;
– iarăşi roşia montană;
– un stand de vată de zahăr.

evident, în toată brambureala, m-am prins prea târziu unde cântă we singing colors şi am ajuns cam pe la jum’atea concertului. m-am despăgubit pentru asta cumpărând albumul the vaccines de la cărtureşti.

pe seară, eu, we singing colors, şi gaşca lor am mers să ascultăm robin & the backstabbers, care au fost divini. robin, de data asta, fără perucă. când am plecat, se făcuse noapte.

*

ETERNUL FEMININ PRINTRE CASE DE TOLERANŢĂ

şirul evenimentelor de gen a continuat cu femei pe mătăsari, o săptămână mai tărziu, un festival mai tânăr decât street delivery (de abia la a doua ediţie). se întâmplau o droaie de chestii acolo, dar eu m-am dus în special pentru muzică, mai precis, pentru we singing colors. şi de data asta, din fericire, însoţită.

am cutreierat toată strada, şi de data asta am dat peste nişte cercei tare drăguţi, în formă de pepene, pe care i-am achiziţionat. şi am băut şi o limonadă cu frunze de mentă, bună rău pe căldură.

we singing colors au fost super-drăguţi, ca de fiecare dată. sound-ul a fost bun, iar prestaţia aproape impecabilă – excepţie făcând-o „unhurt”, când un cablu nărăvaş nu şi-a mai găsit loc în priză. au cântat piese mai recente (gen „depending” sau „good days, bad days”) şi coveruri, şi au fost atât de tonici încât un grup de copii a început să se zbânţuie în faţa scenei pe final. copiii respectivi au făcut furori şi pe parcursul setului excepţional al băieţilor de la the mono jacks, atunci când a fost nevoie să vină părinţii după ei să îi ia cu forţa acasă. viitorul sună bine.

fast forward ended. revenim la programul nostru de recenzii întârziate. mulţumesc pentru atenţie.

Anunțuri