Etichete

, , , , , , , , ,

mereu mi-am dorit să scriu un articol cu titlul ăsta, hahahihi. deci iată-l.

ce e cu vineri, 13 la mine pe blog? aţi putea întreba. păi nimic prea înspăimântător. doar că ziua a treisprezecea a lunii iulie s-a întâmplat să pice într-o zi de vineri – şi tot printr-o întâmplare, drăguţii de we singing colors îşi programaseră un concert pe terasă la londophone exact atunci. vineri la mine e acum întotdeauna zi de birou, aşa că am sosit la locul faptei într-un taxi, de teamă să nu întârzii.

la londophone m-a întâmpinat un afiş care mă anunţă sec de mutarea cântării jos, în bar, chestie pe care mi-a confirmat-o imediat o domnişoară aflată afară. văzând eu asta, am luat-o frumos pe îngustele trepte care dau spre local, şi, imediat ce am avut ocazia, am cerut lămuriri roxanei şi lui andrei. ce credeţi că se întâmplase? oamenii ieşiseră frumos pe terasă să repete, iar o babă din vecini… a chemat poliţia, pe motiv că este deranjată de zgomot! din cauza oamenilor de genul ăsta nu putem să avem noi lucruri frumoase. 😦

şi uite-aşa ne-am trezit noi toţi surghiuniţi la subsol, în fum de ţigară şi cu muzică british răsunându-ne în urechi (s-a auzit, printre altele, „norwegian wood”, care îmi place extrem de mult de la „noruwei no mori” încoace). treaba cu poliţia a fost primul şi ultimul ghinion major al serii. în rest, a mers absolut ceas. roxana şi andrei m-au şi ne-au fericit cu acelaşi setlist frumos pe care îl ştiu şi-l iubesc maxim, începând cu piesele lor proprii, inclusiv cea pe care se jurau că nu o vor cânta vreodată live (adică „a country called surfia”) şi terminând cu multele lor cover-uri (highlight deosebit pentru „skinny love” care, să-mi fie cu iertare, îmi place mai mult în varianta interpretată de ei decât în cea originală).

de efect maxim a fost însă cover-ul neaşteptat făcut după deja intoxicanta piesă „eu vara nu dorm”: andrei cânta, punând suflet cât o sută de connecteri, iar roxana îl seconda, îndemnându-ne să le ţinem şi noi hangul, altfel nu are haz. acest moment de mare implicare artistică a fost, din fericire, înregistrat şi pus pe facebook.

ca o paranteză, am remarcat mini-van-ul puşculiţă, în care oamenii pot face donaţii întru perpetuarea cântatului în culori – şi asta pentru că majoritatea concertelor celor doi sunt gratuite. aşa că dacă treceţi printr-un subsol sau printr-o grădină de vară şi se întâmplă să cânte man şi red, poate contribuiţi şi voi la minunea we singing colors. primiţi un cd în schimb cu single-ul lor, „good days, bad days”. ^_^

închizând paranteza… frumos concert. de fapt, eu nu ştiu un concert we singing colors care să fi ieşit prost. e o atmosferă aşa de caldă, aşa de prietenoasă, se aude aşa de curat şi ei sunt atât de simpatici, că nu ai cum să pleci decât cu o stare de bine de la ei de la concert. amu v-aş pune setlistul, aşa de încheiere, dar nu îl am, că am uitat să îl iau. ghinion de vineri, 13. un vineri, 13 colosal în rest.

Anunțuri