Etichete

, , , , ,

adică ce credeaţi voi, mă, ca scăpaţi aşa uşor? de sfârşitul lumii oţi scăpa voi, dar de mine, niciodată! yes, the one and only, the almighty queen of laziness is back. na. că ţin mult la blogul ăsta, şi mi-e aşa, peste mână, să îl las să se ofilească. înţelegeţi voi.

azi o să scriu despre o formaţie românească care mi-a distrus viaţa, ultima dintr-un şir relativ scurt, nota bene (formaţiile străine nu se pun la socoteală), şi anume, robin and the backstabbers, noua senzaţie în andărgraundu’ romanesc. nu, nu glumesc. voi aţi fost la concertul lor de lansare? gemea biserica argintie, unde mai pui că au rămas o droaie de oameni pe-afară. de ce să mint, mă luase şi pe mine cu răcori că nu mai intru. din fericire, n-a fost cazul, dar asta e altă poveste.

eu îi ştiu pe ăştia de la robin and the backstabbers de doi ani jum’ate, graţie lui frate-meu, ba am şi scris nişte rânduri apreciative la adresa lor când cu stufstock newcomers, dacă mai ţineţi voi minte. dacă nu, nu e bai, link-ul e aici. i-am mai văzut de fro’ două ori prin vara asta, ocazie să îl tot bat la cap pe al meu frate: „bă, da’ tu ştii versurile, bă, ce fan eşti, uau.” şi aveam prin calculator nişte piese trase de pe soundcloud, inclusiv „spnzrtr”, o variantă live, care nu mi-a atras atenţia în mod deosebit la inceput. şi ne iartă, robin, greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…

cu puţin înainte de lansarea albumului de debut, intitulat „bacovia overdrive vol. 1: stalingrad” (asta vine de la o formaţie care obişnuia să cânte cu un uliu pe scenă, deci pricepeţi cu cine aveţi de-a face), oamenii au lansat un teaser pentru videoclipul piesei „spnzrtr”. la care eu, ca arsă: „mă, ce-i asta? WANT WANT WANT!!!!” ghinion, până n-a ieşit clipul, n-am putut să aud mai multe.

dar şi când am auzit piesa prima oară… zei nemuritori! actual reaction:

o reacţie mai detaliată, pentru cine nu e familiar cu limba tumblriană: piesa rupe. are un solo de chitară abraziv care îţi intră în creier, şterge orice ai acolo, se instalează în loc şi nu mai pleacă nici să il rogi cu cerul şi pământul. versurile sunt deştepte, ironice şi extrem de personale, înfăţişând în metafore şi jocuri de cuvinte intraductibile (ce străin ar înţelege partea cu „s-a cam dus vopseaua de pe cioară” în toată savoarea ei?) un context sufocant (zic că lipsa vocalelor din titlu nu e cu totul intâmplătoare), în care falsitatea e promovată la rang de onoare.

videoclipul e cu băieţii vânând o driadă, ială, zână a pădurii, cum vreţi voi. în paranteză fie zis, mă încântă nespus atât faptul că activiştii peta ar turba la faza cu sângele de animal pe copaci (de fapt e vopsea, dar pentru ăia nu contează) cât şi comentariile pseudofeministelor de facebook.

dar destul cu palavrele. hai, uitaţi-vă. pun şi versurile la înaintare, că sunt fată bună.

aţi observat că s-a cam dus vopseaua de pe cioară?
aveţi spânzurători, aveţi destulă sfoară
au început să iasă fantome de sub paturi
tu nu-nţelegi, îmi trebuie gloanţe, nu sfaturi

inerţie, inerţie, diluant şi bucurie
oare cine m-a făcut să cred că sunt interesant?
dacă mă opresc, mă ajung iar din urmă
oameni şi râuri de dezinfectant

e o mare onoare să te mint când răspund
e o mare onoare să fug, să m-ascund
e o mare onoare să mă ştiu printre hoţi
ca găinile cerului, liberi noi toţi

ar cam trebui să ies din apa îngheţată
şi într-un final să recunosc că v-am trădat
dar din cuvinte curge sânge
nu poţi să speli ce s-a pătat

aţi observat că s-a cam dus vopseaua de pe cioară?
aveţi spânzurători, aveţi destulă sfoară
au început să iasă fantome de sub paturi
tu nu-nţelegi, nu-nţelegi, nu-nţelegi

*credits to robin and the backstabbers for this song*

Anunțuri