Etichete

,

scriu al dracului de rar acum, ceea ce nu e bine, că mi-e dor de un loc să aberez la modul grav și care să nu fie tumblrul.

apropo de tumblr (zilele astea totul se leagă de tumblr la mine), am văzut azi pe dashboard o poză care zicea așa: we all get addicted to something that takes away the pain. era să pufnesc așa superior pe nări și să zic „coaie, ce platitudine”, când mi-am dat seama că de fapt citatul ăla era destul de corect. deși în cazul meu aș înlocui durerea cu frica mai degrabă.

nu neapărat frica de moarte, deși mă ia cu dârdâieli când mă gândesc (dârdâieli care nu trec nici măcar când ascult „internal landscapes” de la anathema), cât frica de a da-n primire cufundată în mediocritate.

îmi place destul de mult viața mea de acum, dar uneori mă simt ca un spectator la o piesă de teatru: privind, bucurându-mă, felicitând oameni pentru o treabă bine făcută, însă niciodată participând. ceea ce este fffffffffffffffff (f la infinit) deprimant.

mă rog.

*logs out*

Anunțuri