Etichete

, , , , , , , , , , , ,

te trezeşti cu noaptea în cap (patru dimineaţa), după un somn de aproximativ trei ore, cu părul niţel umed. afară întuneric cumplit, că na, iarnă (calendaristică; zăpada nu e pe nicăieri).

hop într-un taxi cu ghiozdanul şi geanta pe care le iei cu tine până-n capătul ălălalt al ţării, căscând copios. o mică oprire la sediul contabilului, să laşi actele. de dincolo de poartă, câinele latră gros. e încă imposibil de devreme.

întunericul se amestecă cu luminile portocalii de pe străzi şi din gară. ai ajuns la timp şi te feliciţi în gând pentru ideea de a fi luat taxiul, pentru că asta te scuteşte de la a mai alerga să prinzi trenul, ca data trecută. şi ca totul să fie şi mai roz, îţi dai seama că poţi lua trenul de iaşi, nu cel de paşcani, pentru că e în continuare imposibil de devreme.

te instalezi în vagon, cu moebius în căşti. încerci să te uiţi pe geam, dar e încă întuneric.

trenul pleacă, şi ai un gust dulce-amar, ca de fiecare dată când îţi părăseşti oraşul, de care ştii prea bine că eşti dependentă.

aleargă, aleargă, aleargă, şi încetul cu încetul se face lumină (soarele e însă ascuns în nori). tu picoteşti pe scaun. când e pe cale să te fure somnul, te scuturi şi te mai uiţi puţin pe geam. sărăcie. case dărăpănate, gări cu pereţi scorojiţi, blocuri ce te duc tot cu gândul la oraşul din care de abia ai plecat.

asculţi discografia placebo cap-coadă şi orele trec în zbor.

iaşi.

ralu te aşteaptă la gară, vă îmbrăţişaţi. fericire. îţi doreşti iar ca iaşiul să nu fie aşa de departe. poate v-aţi vedea mai des. petreceţi nişte ore mega-faine împreună.

se face seară. o piesă de teatru la kiddo cafe. „zaruri şi cărţi de joc”. îţi place mult de tot. pisica cafenelei se plimbă prin zonă, ignorând tentativele tale de a te împrieteni cu ea.

reuşeşti să verşi nişte ceai pe şerveţel.

o luaţi înspre locul unde vor cânta the amsterdams. e la etajul şase într-un mall, priveliştea e absolut demenţială.

apar trei băieţi din trupă. surprindere, evident. gufi te întreabă râzând dacă te-ai teleportat. te ascunzi după el ca să îl iei pe andrei prin surprindere. zâmbete de la toată lumea.

poveşti.

începe concertul, tu te ridici împreună cu ralu să dansaţi. andrei spune publicului că tu eşti din bucureşti şi ai venit special să îi vezi. râzi. „ce cauţi aici?” te întreabă el în glumă.

filmezi vreo câteva piese cu telefonul lui ralu.

la un moment dat uiţi că filmezi şi te apuci să cânţi şi behăitul tău se aude pe înregistrări (MEA CULPA).

vrei să nu se mai termine, dar se termină, şi atunci îţi dai seama cât de ruptă de oboseală eşti. mai stai un pic de vorbă cu lumea, apoi îţi iei rămas bun, spunându-le că vă vedeţi la bucureşti.

pe drum ralu îţi spune că i-a plăcut mult de ei.

dormi pe o saltea comodă acasă la ralu opt ore. batteries fully charged.

dimineaţa ea îţi face clătite.

ora la care trebuie să pleci vine mult prea curând.

îţi îmbrăţişezi dragii prieteni ieşeni şi te urci la repezeală în tren. şi iaşul rămâne în urmă.

acum nu mai eşti obosită, dar nu te poţi uita prea mult pe geam; după două ore de drum, se întunecă.

asculţi the amsterdams (discografia cap-coadă – BEST ROMANIAN BAND), robin and the backstabbers, moon museum (ah, minunat album), moebius, les elephants bizarres.

când treci de ploieşti, simţi că te apropii de casă, şi te bucuri.

trenul ajunge în gara de nord cu un sfert de oră întârziere. lumea coboară. ajunsă pe peron, îţi salţi ghiozdanul pe spate şi zâmbeşti către forfota din gară. eşti acasă. oraşul tău iubit te reprimeşte în sânul lui.

cobori la metrou şi dai muzica pe shuffle. a doua zi trebuie să mergi la birou.

a fost un weekend genial.

Anunțuri