Etichete

, , , , , , ,

săptămâna trecută am tot făcut slalom între piața victoriei (unde aveau loc protestele anti-guvernamentale, anti-dragnea și anti-vestita de acum ordonanță treișpe pe douămiișaptișpe) și concertele la care să mă tai, și nu pot renunța – căci cum te-ai putea încălzi mai bine decât mergând la o cântare, două, trei? eu nu știu modalitate mai bună. și nu îmi ziceți de vin fiert, hienelor, că nu beau alcool. și acum, hai să vorbim un pic despre concerte.

începem cu miercuri seara în expirat.

frig crâncen și un viscol de te tâmpea, dar nu aș fi zis pas la concertul ăsta nici moartă, fiindcă cântau băieții ăia dragi inimii mele, pe numele lor tourette roulette. așa că după ce am degerat în piață, am luat metroul până la unirii, după aia am degerat (iar) în stație la tramvaiul 7, protestând pe sub fular ori de câte ori ninsoarea insista să mă izbească mai abitir. ah, și m-am cufundat până la glezne în zăpadă când am coborât din tramvai și am dat să traversez peste șine. eram de-a dreptul om de zăpadă când am ajuns la club.

am fost plăcut surprinsă de formația din deschidere, sun boulevard, proiectul alternative/rock (zice facebook) al lui laur drăgan de la stema, care e și vocal. tipul chiar are voce mișto. ia luați de-aici o piesă, să vă convingeți.

mai trebuie să mai merg și la alte concerte ca să îmi intre în căpățână versuri și ritmuri, dar oricum – de urmărit.

după ei, ne-au încântat suspomeniții tourette fucking roulette, cu binecunoscutele lor bluze de trening de la adidas și cu piesele alea în stare să scoale și morții din mormânt și să le provoace fracturi de la atâta dans. nici n-a mai contat că afară se încăpățâna să viscolească, pe cuvântul meu că aș fi fost în stare să stau acolo toată noaptea și să îi ascult, cu atât mai mult cu cât au multe (și foarte bune) piese cărora nu le-au dat încă drumul pe net.

n-am zis niciodată pe nicăieri în detaliu cât de mult îmi place trupa asta, nici chiar pe maximumrock, ceea ce este absolut inexplicabil, pentru că îmi place de ei de mor. mi-a plăcut de prima oară când am ascultat „guillotine”, m-am îndrăgostit de-a binelea la primul live văzut, și îmi pică cu tronc din ce în ce mai tare cu fiecare live și single scos bifat. e funk, e rock, e sexy, e caterincă, e tot ce-ai putea să vrei, ba chiar și ce n-ai știut că vrei. nu vă mai zic cât talent încape în oamenii din trupă, că nu scriem romane aicea. dar vă dau un sfat bun, mai ales dacă săptămâna trecută v-a ținut viscolul în casă: haideți neapărat la următorul lor concert! merită.

vreau cu disperare un album, dar dacă nu o fi să fie, vreau măcar videoclipuri și/sau single-uri scoase cât mai des. și fiindcă ăsta-i blogul meu și nu trebuie să fiu obiectivă: VĂ IUBESC, MĂ! și mulțumesc că mi-ați scos gerul din oase fie și măcar pentru puțin timp (fmm iarnă).

(despre celelalte concerte în viitoarele postări, dacă nu care cumva mă apucă lenea. sper să nu.)

Anunțuri