Verum poetica

Am obosit… trupul mi-e greu, uneori, de parca l-as avea pe Atlas in spatele meu. Am obosit sa vad cum indivizii sunt doar niste stafii cu convingeri. Am obosit sa vad cum atomii unora sunt mai valorosi decat atomii altora. Am obosit sa tac ca sa nu urlu. Am obosit sa vad cum oamenii isi aleg singuri inchisorile. Am obosit sa vad calai deveniti eroi. Am obosit sa vad flori de colt smulse din radacini. Am obosit sa vad pasari cantatoare cu aripi distruse. Am obosit sa cred ca exista sens. Am obosit sa fiu inert. Am obosit sa vad canibali. Am obosit sa ma joc de-a v-ati ascunselea dupa masti de bal. Am obosit sa simt fara sa fie nevoie. Am obosit sa vad cum smoala din om este privita ca fiind miere. Am obosit…

Vezi articol original

Anunțuri