Etichete

, , , , ,

mă rog, am fost eu la multe, multe concerte lately, despre unele (puține) am și apucat să scriu, toate mi-au plăcut, mai mult sau mai puțin. ăsta despre care vă vorbesc acum este concertul am fost la munte și mi-a plăcut din expirat (hence the title, desigur).

n-am mai zis de #mvnte pe blog până acum, așa că să explic, pentru cine nu-i știe. e o formație de demenți (la modul bun, firește) care se descrie așa pe bandcamp:

Cel mai bun proiect de postbelic rock la ora actuală. Faptul că e și singurul nu ajută deloc competiția, aceasta rămânând inexistentă. Primul album, Susurul râurilor care curg în jos, sau în sus, depinde cum te uiți, a fost lansat în 2016, și a pus bazele unei cariere de succes pentru formația preferată de la munte a tuturor.

cum să nu îi iubești după ce citești asta?

i-am ascultat prima dată deoarece una dintre tovarășele mele mai tinere de concerte m-a luat la rost într-o seară în control că încă nu îi ascultam (să trăiești o mie de ani, eliza!) am continuat să îi ascult fiindcă fac o muzică demențială. și mi-a plăcut de ei așa de mult că le-am descărcat albumul de pe bandcamp, ca să pot beneficia de muzica de la #mvnte inclusiv când pică internetul.

deci cum puteam eu să zic nu când am aflat că oamenii-și lansau clip în expirat?

apropo, ăsta e clipul. mie-mi place maxim, chit că apare emblema clubului dinamo p-acolo. 😀 în caz că vă miră titlul piesei, liniștiți-vă, toate titlurile pieselor lor sunt fistichii, logica din spate (una cu care sunt de altfel de acord) fiind „dacă piesele oricum sunt instrumentale, ce contează ce titlu au?”

cu proiecția clipului a început de altfel și concertul. după ce-am stat noi cu gurile căscate la ecran vreo șapte minute, au început tipii să cânte. era abia al doilea concert cu #mvntele la care asistam, după cântarea în deschiderea fluturi pe asfalt, alți șmecheri și-ăia.

pe foarte scurt: vai mie. au rupt.

am avut momente în care mă mișcam în ritmul muzicii, dar și mai multe în care stăteam locului, cu un zâmbet de încântare pură pe față. era minunat. cel mai fain a fost când s-a auzit „decât să-mi pui zacuscă, mai bine îmi ții pumnii”, dar admit că-s biased, că aia e preferata mea. mi-a plăcut așa de mult cum s-a auzit și cum s-au prezentat, că mi s-a părut că s-a terminat concertul mult prea repede. și mi-au dat un vibe atât de mișto încât și-a doua zi tot despre concertul ăsta am vorbit.

și dacă nu îi știați până acum, puneți mâna și ascultați-i, și veniți la concertele lor, că nu o să vă pară rău. serios. s-ar putea să deveniți chiar fani. eu una știu sigur că de-abia aștept albumul acela pe care l-au promis.

Anunțuri