Etichete

, , , , , , , , , , ,

începutul verii, așa ploios și dubios cum a fost el, mi-a dăruit un concert kumm, care, chit că a durat doar trei piese, m-a umplut de un entuziasm așa mare că m-am simțit iar fata aia de douăzeci și ceva de ani care venea la concerte singură și se posta mereu în primul rând, cântând și aplaudând cât o țineau plămânii și palmele. singura mea problemă a fost că am auzit doar trei piese, dar, mi-am zis eu la vremea respectivă, mai bine trei decât zero.

cum totuși încă îmi mai permiteam să visez, mi-am încredințat oful facebook-ului și-am postat un status care zicea în esență „cât de mișto ar fi un concert full time kumm”. de aici, o întreagă conversație cu oigăn legată de un posibil setlist. apoi liniște și pace.

până pe 11 octombrie, când am primit acest mesaj:

 

ȘTIAI CĂ
VA FI
CONCERT KUMM???????
căruia i-am răspuns prompt cu:
MOR

 

evident că nu am murit, aveam un concert kumm la care să merg. kummcert, cum ziceam pe vremuri. fratelemeleu, ce au mai trecut aaaaaaaaaaniiiiiiiiiiii!

așa se explică faptul că în seara zilei de 22 octombrie am luat autograf de la irvine welsh (unul din scriitorii mei preferați – trebuia să mă laud cu asta), după care am luat-o la pas către clubul țăranului român, unde aveau să cânte kumm, în cadrul evenimentului love is in the art. ah, că bine i-au mai zis. și, deși aveam emoții că poate aveam să întârzii (m-aș fi zgâriat pe ochi dacă s-ar fi întâmplat), nu a fost cazul deloc.

deci iată-mă acolo, tipa de 30 de ani care se simțea de parcă ar avea cu vreo 9-10 mai puțini, în fața scenei, ca pe vremuri, într-un public plin de prieteni ai formației și fani, de ascultători și muzicieni, de cunoscuți și necunoscuți, de oameni care fuseseră la o mulțime de concerte kumm și oameni care nu apucaseră nici măcar un concert.

noi și ei. oigăn, kovacs andras, mihai iordache, cătălin mocan, john ciurea, dan georgescu.

primul acord. e „just to tell” de pe cel mai mișto album kumm (în umila mea opinie), și anume „different parties”, iar eu am ditamai zâmbetul pe figură, căci seara a început kumm nu se putea mai bine.

*

știu că v-am povestit în articolul din iunie ce mult înseamnă kumm pentru mine, dar nu cred că v-am explicat de ce au avut impactul ăsta asupra mea. sunt multe trupe mișto pe lumea asta care mi-au dat filme faine, dar prea puține care îmi fac inima să bată de bucurie în halul ăsta. am stat strâmb și-am judecat drept și-am ajuns la concluzia că de mai toate trupele care mă fac să mă simt așa m-am apucat ori în anii adolescenței, ori până-n 25 de ani, perioada aia confuză, dar încântătoare în felul ei, în care eram o tentativă de adult, cu o tentativă de job, încă la școală, încă întrebându-mă ce aveam să fac cu viața mea.

și orice citești sau asculți sau privești în perioada aia și îți place, rămâne cu tine pe veci într-un fel sau altul.

„i will follow my freaky heart until sorrow becomes a part of it
i will borrow my freaky heart til tomorrow when i want it back…”

minunate versuri. minunat album. am mai zis, știu. minunată melodie.

„one life left” și instrumentalul ăla care te ia pe sus ca un uragan. „stomach’s filled with hate for the one and the only” cântă cătălin, iar eu mă întreb cum de am rezistat atâta amar de vreme fără doza de kumm live.

„angels and clowns”. atât.

fază super simpatică la „strawberry soul”, o piesă de pe cel mai recent album, când cătă explică faptul că urmează o piesă nouă pentru el și înșiră foile a4 cu versurile pe scenă.

„one for each day” la care mă așez jos, lângă scenă, cu ochii închiși, cum am mai făcut-o o dată sau de două ori la concertele de pe vremuri, sorbind absolut fiecare cuvânt și fiecare notă muzicală.

concertul ăsta e plin de momente absolut frumoase. nu aș vrea să se termine niciodată.

mă bucur din suflet chiar și la „beautiful country”, una din piesele de pe mai puțin gustatul de fani album „far from telescopes”, deși mi-ar fi plăcut mai mult un „sleepwalk” sau chiar „fashion”. dar e okay, avem „beauty queen” și „police” în setlist, alte motive de fericire pentru mine, două din multele motive de fericire ale serii.

înainte de „different parties”, oigăn face o dedicație unei persoane foarte dragi „cu aceleași inițiale”. „that’s right” sună deosebit pe două voci. „I couldn’t love you more” răsună frumusețea de vers de pe „hand in a mirror”, și da, i really couldn’t love them more. one in a million band.

dar dintre toate, cel mai frumos e momentul „curse”, căci dau din cap, dau din cap, dau din cap cu riscul să îmi provoc febră musculară, dau din cap de parcă aș avea douăzeci de ani.

am ajuns repede, prea repede, la bis. un bis care e cerut cu aplauze și tropăieli și entuziasm. iar formația nu se lasă rugată prea mult să revină pe scenă. bisul e format din superba „blue screens and x-rays”, pe care o filmaseră la repetiții și o postaseră înainte de concert și, inevitabil, „morsa”.

final. dar dacă era după mine, ar mai fi durat pe puțin două ore. și ce dacă a doua zi era luni? nu conta!

everything is kumm and nothing hurts.

*

în loc de încheiere

am spus cam ce era de spus în articolul din vară, așa că aici nu mai las decât un mare

MULȚUMESC, KUMM.

pentru tot.

* videos by romanitzza *

edit. poze minunate făcute de prietena năluca puteți vedea aici.

Anunțuri