ce-am făcut marți seara

Etichete

, , , , , ,

marți seara, prima zi de muncă de după vacanță. n-o să credeți, dar aveam o dispoziție superbă. de sărbători am stat numai și numai în casă, fix ca o plăcintă. mno, aveam nevoie de ceva odihnă, ce-i drept, dar parcă a fost totuși un pic cam prea multă. așa că am fost fericită să revin între betoanele de la pipera. măcar mă mai plimb și eu puțin, nu?

oricum, motivul principal al bunei dispoziții a fost reprezentat de concertul robin and the backstabbers de la berăria h, primul concert pe 2017. nu pot să zic că mă omor după berărie ca loc de concerte, dar ca spațiu în sine e tare, ca un fel de oraș în oraș. iar de ratb nu vă mai zic cât de tare îmi place, că știți deja. sau, mă rog, ar trebui să știți.

am vrut să fac o nebunie pentru primul concert al anului, așa că după ce-am ieșit de la birou, m-am cărat rapid acasă și mi-am pus pe cap o perucă lungă bleu pe care o mai purtasem o singură dată, pentru un cosplay care cred eu că mi-a ieșit chiar mișto. a fost super să ies cu ea p-afară, că nu mai aveam nevoie nici de căciulă, nici de fular. la concert a fost nițel cam problematic, că nu e chiar minunat să stai cu o chestie sintetică pe cap, dar deh, ne sacrificăm pentru estetică, ca să spun așa.

așa că iată-mă cu gâtul strâmbat înspre scenă (fiindcă scena din berărie este mega înaltă), încadrată de două amice, holbându-mă cu admirație spre formație. și în jurul meu o droaie de oameni tineri (mai tineri ca mine adică). nu m-am uitat la ceas să văd exact când a început concertul, dar nu cred să se fi întârziat prea mult față de ora stabilită.

trebuie să menționez că înainte de concertul de aseară, îi văzusem ultima oară pe ratb în decembrie anul trecut, în (noul) expirat, un loc care mi-a picat cu tronc de prima oară când am pus piciorul în el. și vai de capul meu, ce concert fain a fost ăla, mi-au cântat și „muzică în cântece”, și „kriminaal”, și „paris/dakar”, ba a mai fost și sold-out pe deasupra. așa că ștacheta era ridicată destul de sus.

concertul de aseară nu l-a depășit pe ăla din expirat ca awesomeness (și aici mă refer mai ales la setlist), dar a avut un vibe super. n-am putut să mă zbânțui prea tare din motive de perucă (of, estetica asta) și probabil și de bătrânețe (nu mai dansez ca în 2009, să fie clar), dar am savurat totul piesă cu piesă, cu ochii mari și sorbind fiecare mișcare și fiecare gest din direcția scenei. și am dat tonul în câteva rânduri la urlete.

setlistul a fost cel obișnuit, parte din „stalingrad”, parte din „arhanghel’sk”, presărat cu niște bowie („heroes”) și pink floyd („goodbye, cruel world”). am descoperit iarăși că încă mi se mai rupe inima la „marele zgomot”, încă tresar cu fiecare fibră la „spnzrtr”, încă mai urlu OooooooooOoOOOoooooooOOOo pe ritm de „vânătoarea regală”, și încă mai cred că „imperatrix” e una din cele mai epice chestii ever.

nu mi-am dat seama dacă trebuia să mă enervez (dați microfonul mai tareeeee!) sau să mă bucur (ce public fain!) că pe alocuri vocile din public îl cam acopereau pe robin. dar cred că sentimentul general e unul de bucurie. am avut de altfel un moment în care mă uitam pe scenă, la oamenii ăia mișto care își dădeau sufletul cântând în fața mea, și m-a năpădit un val de iubire pentru ei mai intens decât roșul unghiilor de la mâna stângă a lui robin.

în loc de epilog, știți și voi, fericire pentru toată lumea și hai să nu plece nimeni supărat.

Anunțuri

ultimul post pe 2016

Etichete

,

da salut ultimul post pe 2016 adică anul în care am câștigat un job care îmi place super mult și am pierdut prima relație romantică mișto a vieții mele deci suiș și coborâș ce pot să spun oricum a fost un an interesant și dacă încă mai plângeți după toate starurile moarte anul ăsta eu zic să vă ștergeți ochii și să vă reveniți că oricum o să tot moară de acum încolo pentru că deh sunt bătrâni ce vreți nu putem trăi veșnic eu personal sper la mai bine pentru toată lumea și încă mai am naivitatea să cred că la un moment dat ne vom normaliza și noi adică românia oricum eu la anul vreau să mă mut de acasă din motive pe care nu are rost să le dezvolt aici așa că urați-mi mult succes ah și da concertele de anul ăsta au fost ca de obicei bestiale toată iubirea mea artiștilor mai ales celor din underground please keep taking my money și iar închei fără punct fără virgulă la mulți ani you wonderful fuckers vine 2017

lovesong

Etichete

, , ,

mulți ani am crezut că eu nu sunt decât o jumătate a unui întreg separat la începutul timpului. pe tine te-am întâlnit de-abia atunci când am înțeles că sunt întreagă.

nu am știut ce avea să se întâmple, am crezut că nu eram și nu erai mai mult de o strângere de mână, niște degete rătăcite în păr, un sărut, ocazionalii fluturi în stomac, ocazionalul geamăt în noapte. dar nu.

ai fost și asta, dar ai fost și altceva.

mi-ai fost sprijin când mă împiedicam de propria mea umbră și când mă îndoiam de tot ce mă înconjura, mai ales de mine însămi.

m-ai ținut de mână în somn și pe stradă.

făceai glume mai mult sau mai puțin bune doar ca să mă vezi și să mă auzi râzând.

m-am privit prin ochii tăi și m-am văzut frumoasă.

și nu ne-am mințit niciodată. sfârșitul a fost cu lacrimi, epilogul cu nod dureros în gât. dar dacă am lua-o mâine de la capăt, nu aș șterge nimic, nu aș rescrie nimic.

mă bucur că exiști.

SONG OF THE WEEK. jurjak – „bucurești”

Etichete

, , , ,

prima oară am auzit de jurjak de la narcis axinte, vocalul de la harlequin_jack și tourette roulette, două formații care-mi sunt foarte, foarte dragi. nu știu cum se face însă că nu reușeam niciodată să ajung la vreunul din concertele lor live, deși îmi promiteam și îi promiteam și lui narcis că aveam să o fac. a trebuit să vină lansarea albumului lor (cuplată cu o invitație directă de la chitaristul lor, dan stoica) ca să mă învrednicesc și eu să mă deplasez să-i văd. nici nu mi-a trebuit mai mult de-atât însă să devin fan. acum am vreo cinci concerte la activ și ascult în draci piesele lor și pe deezer, și pe youtube, și-acasă, și la mp4 playerul meu.

evident, am favoritele mele, care se-ntâmplă să fie în principiu fix alea în limba română, asta deși nu-s vreo naționalistă. trei din ele aveau deja videoclip, și-a venit acum rândul celei de-a patra, anume „bucurești”, să aibă. e proaspăt scos din cuptor, azi dimineață, ca să fiu mai exactă.

prima reacție: ASDFGHJKLKJHGFDSFGH

a doua reacție: lovelovelove it

a treia reacție: trimis mesaje de felicitare întregii formații.

dar no, pe bune, e foarte mișto. pe partea de visuals rup băieții ăștia, muzical nici nu mai vorbesc, v-am explicat eu în postul anterior exact cine și la ce și, mai ales, cum cântă în trupă. nici că se putea o odă mai mișto pentru orașul ăsta în care-o ard de aproape treizeci de ani.

destul cu trăncăneala, ia hai purcedeți la ascultat and god bless the harmonica. și pentru cine-i curios de versuri, le-am pus eu pe net, că am suflet bun. chiar aici.

update: narcis mă contrazice și spune că el a auzit de jurjak de la mine, pe vremea când încă cânta cu we singing colors. pe bune dacă mai țineam minte, dar dacă-i așa, atunci a fost o potriveală faină tare. 😀

and i say romania is my country episode 3

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

iar cu făcutul de liste, pentru că sunt super încântată de vreo câteva chestii autohtone de anul ăsta, și merita să scriu un post pe tema asta. pentru părțile unu și doi din seria asta dați click aici, respectiv aici.

așadar, cu tunete, fulgere, în sunet de tobe și în ordine alfabetică…

1. the amsterdams – „girl you’re frightened”

no, să ne înțelegem, tot albumul lansat anul ăsta, pe numele său „eternity for dummies”, este absolut demențial. dar ăsta nu e top de albume, așa că a trebuit să mă opresc doar la o piesă. am ales-o pe asta că îmi place foarte mult cum începe și-i tare dansabilă, mai ales în variantă live. de ascultat aici.

2. the code feat. jackie vegas – „spaceship”

fratele jack de la harlequin_jack arată că poate să scoată și piese așa-zis comerciale și totuși să sune în continuare absolut demențial. apropo, știați că piesa a ajuns pe primul loc la radio 21? underground attack prin învăluire, cum s-ar zice. de ascultat aici.

3. greetings sugar – „greener”

mi s-a rupt inima când s-au despărțit moebius fără ca măcar să scoată un album, ceva. din fericire, doi dintre foștii membri au întemeiat formația greetings sugar, care a scos deja trei videoclipuri. vi-l servesc pe primul, ca asta e piesa pe care am ascultat-o cel mai mult.

4. jurjak – „un minut”

șarmant domn, plus că unde mai pui că are un live band de zile mari: narcis axinte (jack) la bas, daniel „beavis” olteanu la tobe (care era un fel de dumnezeu pentru mine când aveam 13 ani și ascultam ab4) și dan minel stoica la chitară, un om mai cool și mai talentat decât aș putea spera eu vreodată să fiu. piesa se ascultă aici, dar cel mai bine e să mergeți la concerte să o ascultați acolo.

5. the kryptonite sparks – „și golanii beau ceai”

piesă super catchy, cu un videoclip foarte drăguț și amuzant. o altă trupă care este bestială live.

6. norunegru – „gabori”

v-am povestit în postul anterior despre albumul „o să vă stricăm vacanța”, așa că nu mai reiau. am ales piesa asta pentru versurile„fără să facem școala, cum învățam să mai trișăm? / fără subsoluri și fabrici, cum învățam să mai cântăm?” de urmărit. piesa poate fi ascultată aici, la minutul 22:19.

7. omul cu șobolani – „căprioara acerbă”

da, între timp au scos și un single nou, la piesa „oglinzi”, dar mie „căprioara” îmi place mai mult. de la jocul de cuvinte din titlu până la clip. de abia aștept următorul album, o să fac tot posibilul să fiu acolo-n primul rând.

8. sophisticated lemons – „you should call me”

marea mea durere va fi mereu faptul că băieții ăștia nu au scos un album pe bune. dar uite ce clip frumușel au, plus că se dă și la teve, cel puțin eu una l-am văzut.

9. tourette roulette – „somebody stop me”

iar narcis, iar dan minel, de data asta însoțiți de jumătate din trupa les elephants bizarres. „somebody stop me” este cel mai nou single. aștept cu nerăbdare să scoată un album cu proiectul ăsta, pentru că absolut tot ce a ieșit sub egida tourette roulette mi-a plăcut.

10. we singing colors – „destiny”

piesa-i ceva mai veche, dar i-a fost lansat videoclip de abia anul ăsta. aștept următorul album, copii, ar fi și cazul, la câte melodii s-au adunat de la „made of wool, made of heavy-metal” și până acum.

cam asta-i ce am ascultat eu lately. hope you will enjoy it.