Etichete
ab4, coma, firma, leilana, liste, luna amară, ocs, omul cu şobolani, praf în ochi, vița de vie, zob
când eram mică, mă tot întrebam de ce dumnezeu ascultă maică-mea aceleași piese pe care le asculta și cu douăj’ de ani înainte, în loc să asculte și ea muzică mai nouă. evident că maică-mea e AHA VEZI ACUM VEZI când subsemnata continuă să asculte cu mare spor formații românești cu piese care au deja două decenii la activ, give or take. și cum asta e luna crăciunului, și mișună de concerte, inclusiv d-alde ăstora pe care îi ascultam și îi ascult (pentru că da, mulți din ei continuă să facă muzică, ceea ce e chiar wow și ceea ce le și doresc în continuare), și pentru că oricum scriu din an în paște (și deci nu trebuie să las inspirația să treacă aiurea), am zis să fac un post pe tema asta.
deci fără să o mai lungesc, iată o listă cu formații și piese românești pe care le ascult ca și când.
ab4 – „hol”
înainte de varianta-n engleză „cold” și broken trust (probabil primul cd pe care l-am cumpărat) și premiul ăla pentru best romanian act pe care chiar m-am rugat să îl câștige, a fost piesa asta pe o casetă care stătea pe pervazul unde ținea maică-mea florile (motiv pentru care săracul booklet de casetă a și fost inundat de câteva ori de la apa ce se scurgea ocazional din ghivece), și-a fost clipul ăsta, cu o variantă ușor diferită a piesei față de cea care apare pe album, dar la fel de mișto. n-am văzut trupa asta de suficiente ori live (în anii adolescenței prindeam exclusiv concerte gratis în piața constituției), dar bine măcar că am avut posibilitatea să îi văd.
coma – „nu vreau fetițo casă”
de ce să mint, nu eram mega fan coma pe vremea aia, deci mare lucru din muzica lor nu știam în afara clipurilor date la atomic. dar piesa asta, plină de ironii la adresa trupelor de dance care copiau (prost) trendurile din sua mă distra la maxim. nici nu vă mai zic că înțelegeam absolut toate referințele, că de, atomic difuza și susnumitele trupe de dance, iar eu de mică ascultam toate tâmpeniile pământului, deci inclusiv dance românesc – cine mai știe în zilele noastre că titlul acestei piese face mișto de n5, aka n sync după o lună în ilfov, și a lor melodie „un sărut”? de-atunci și până acum, am devenit fan coma pe bune. mai bine mai târziu decât niciodată.
firma – „te paște”
nu știu cum de mama muștei nu am pus niciodată mâna pe albumul la orbire, pentru că regula mea de aur era că dacă aud măcar trei piese de pe același album care să-mi placă, îl cumpăr. iar de pe ăsta îmi plăcuseră toate single-urile. oh well. it is on me. am găsit doar o variantă cam pixelată a clipului ăluia care m-a băntuit (păscut??) efectiv de când l-am văzut prima oară, dar trebuia să-l pun să înțelegeți schema.
omul cu șobolani – „moksha”
e greu rău de tot să aleg o singură piesă a unei formații care mi-a marcat într-un asemenea hal sfârșitul de copilărie și începutul de adolescență (și nu numai), mai ales că clipurile lor de început, deși relativ low budget, erau super faine ca vizual și reușeau de fiecare dată să mă impacteze din prima. dar am ales-o pe asta pentru că, din ce îmi amintesc, fix asta a fost piesa care m-a convins să scot banii (de alocație!) și să-mi cumpăr una bucată ne punem în cap, ca să pot să ascult ori de câte ori aveam eu chef hiturile prezente și trecute (doar că dacă aveam chef pe la unșpe seara, eram anunțată să dau muzica mai încet sau – șoc – să o opresc cu totul… iar albumul era luuuuuuung și derulatul casetei primejdios, că al meu casetofon avea o ușoară tendință să agațe banda).
praf în ochi – „o mie de gânduri”
unii ziceau că prea seamănă formația asta cu linkin park. mie îmi plăcea și de ei și de linkin park și n-am ținut niciodată să fac comparații de genul. le-am ascultat albumul cu spor în toată perioada aia, iar piesa de mai jos e clar printre favoritele mele. mi-ar fi plăcut maxim să îi aud live, dar n-a fost să fie. ani mai târziu, au scos altă piesă care m-a făcut praf (pun intended), „locul ei”, și sunt destul de activi pe social media, deci cine știe ce ne așteaptă?
vița de vie – „visare”
îmi plăceau destul de mult vița până la piesa asta, dar cu piesa asta chiar mi-au realiniat toate sinapsele. unde mai pui că are și un clip frumos de pici. mă ia și acum cu tremurat, lacrimi și nostalgie când o cântă. doi a fost un album absolut demențial din toate punctele de vedere, și melodia asta e numărul unu de pe el pentru mine. poezie audio-vizuală.
zob – „cântec de dragoste” (feat. mara)
cu asta cred că deja sar calul în era tv klumea, dar n-aveam cum să nu includ una din cele mai mișto piese de la zob, mai ales că o are la voce și pe mara, și mai ales pentru că mă mișcă nespus și acum.
bonus 1: kumm – „1000 de chipuri”
nu-i piesa mea favorită de la kumm, sunt altele care-mi plac mult mai mult. și nici măcar nu știu sigur dacă a difuzat-o vreun post de televiziune vreodată. dar nu mă lasă inima să închei acest post fără să menționez una din formațiile românești cele mai dragi mie, chit că m-am apucat să o ascult ceva mai târziu decât de restul formațiilor de aici. (cred că era deja 2005-2006 când i-am ascultat prima dată? cine mai știe?)
bonus 2: luna amară – „gri dorian”
jur că nu mai țin minte dacă am văzut clipul ăsta pe atomic sau doar pe mtv. oricum, știu de luna amară de pe vremea când îmi cumpăram varianta românească a revistei popcorn, în care se mai sufla o vorbă-două și despre scena alternative, dar sunt una dintre iubirile ceva mai târzii, că nu îi ascultam la începutul anilor 2000. și piesa asta rămâne clar una din preferate.
leilana's blog 