Etichete

, , ,

un concert şmecher e unul de la care pleci fie cu gâtul anchilozat, fie cu un sentiment d-ăla aşa de împlinire gen „fraaaaaaaaaaate, a fost super-tare”, fie cu ambele, aşa cum a fost cazul meu aseară, când mă întorceam din lăptăria lui enache, de la concertul ocs. şobolanii sunt iubirile mele încă din adolescenţă, de pe vremea când eram eu copil mic şi fraier şi nu prea ştiam cu ce se papă rockul alternativ. sunt una dintre formaţiile care au reuşit să îmi menţină interesul activ, chiar dacă între timp cică mi-am lărgit orizonturile muzicale.

la concertul de aseară trebuia să vin însoţită, ceea ce nu a fost cazul, pentru că pe toţi i-a luat boala chiar înainte de ziua 1, momentul 1. drept urmare, m-am prezentat la faţa locului totalmente singură, mi-am luat repede un pepsi şi m-am dus undeva în fundu’ lăptăriei să îl beau, cu aerul că fac ceva foarte important. timpul s-a scurs mai repede decât m-aş fi aşteptat, mai ales că au pus o muzică deosebit de faină (am auzit şi „police” de la kumm, ceea ce nu putea decât să mă bucure). şi uite-aşa s-a scurs timpul şi m-am trezit că în faţa scenei se adunase al naibii de multă lume, ceea ce era total contrar principiului meu conform căruia la un concert ocs (şi nu numai) trebuie să stai, leilano, cât mai în faţă. revoltată de nedreptatea sorţii, am izbutit să mă strecor totuşi în primul rând, din păcate chiar lângă microfonul din dreptul lui nucu, peste care deja mă şi vedeam căzând (peste microfon, nu peste nucu, el probabil s-ar fi ferit. :lol:)

concertul a început cam la două minute după ce s-au suit oamenii şi şobolanii pe scenă, ceea ce m-a făcut să zâmbesc puţin când mi-am adus aminte de soundcheckurile infinite din tinereţea mea. startul a fost dat cu „încă o glumă proastă”, şi concertul a continuat cu încă vreo câteva piese mai noi („dă-mi ceva”, „curvele…” şi „maimuţa internaţională”), care au fost primite destul de bine de către public. adevărata explozie a izbucnit însă atunci când s-au auzit primele acorduri din „anti-mioriţa”, publicul urlând cu un entuziasm demn de admirat „ce vină avea săraca oaie că ciobanul n-avea coaie”

pe urmă „odă în piaţa romană” (şi aici chiar m-am ofticat că stăteam lângă microfon, pentru că nu am avut deloc spaţiu să dansez, şi nici măcar un headbanging sănătos nu am avut ocazia să fac), urmată de „în zbor”. tocmai când începusem şi eu să mă încălzesc, s-a anunţat pauză. dar asta s-a dovedit a fi până la urmă în favoarea mea, căci am izbutit să mă strecor cu graţie până în faţa lui dan, acolo unde aveam spaţiu suficient să mă dezlănţui. ceea ce s-a şi întâmplat de altfel. headbanging la greu după pauză, din partea mea, şi nişte piese mândre tare. nu vă mai zic care, o să vi le scriu mai jos. atât doar: când i-am arătat lu’ frate-meu setlistul (obţinut de la nucu, thank you) a spus „mamă, ce şmecher, începe să îmi pară rău că nu am venit”.

s-a terminat mult mai repede decât mi-aş fi dorit eu, cu toate că au cântat 17 piese (cu tot cu bisuri), ceea ce, cred eu, spune destul de multe despre concertul în sine. publicul a fost genial, spre final s-a iscat un pogo de zile mari şi toată lumea a sfârşit cu mâinile pe sus. următorul concert o să fie în fabrica, peste aproximativ două săptămâni, să vedem dacă ajung şi acolo, eu sper că da.

iată cu ce ne-au (în)cântat ocs aseară:

încă o glumă proastă
dă-mi ceva
curvele zac
maimuţa internaţională
anti-mioriţa
odă (în piaţa romană)
în zbor
un număr necunoscut
virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani
xcelent
razna
nu încerca aşa ceva acasă
cine e de vină
copilul rebel
ajutor
BIS
2ouă beri goale
mâinile sus

pe scurt, alt concert săltăreţ-genial-minunat-mirobolant-fantasmagoric-alegoric-eclatant marca ocs. amu mă dor muşchii, ceea ce este absolut divin. ceea ce vă doresc şi vouă (feelingul, nu durerea)

*credits to omul cu şobolani for title*

Anunțuri