Etichete

,

Dad, if you write about me again in another one of your stupid books, I’m going to kill you. (Dean Stiffle)

în hillside, un oraş drăguţ, curat şi perfect se întâmplă un lucru neaşteptat: un adolescent pe nume troy johnson (josh janowicz) se spânzură aparent fără niciun motiv. cadavrul este descoperit de către cel mai bun prieten al său, dean stiffle (jamie bell), care însă nu spune niciun cuvânt nimănui şi se comportă de parcă întâmplarea nu ar avea nici cea mai mică însemnătate, un motiv în plus pentru ca tatăl său, bill, care e psihiatru, să îi prescrie iarăşi medicamente antidepresive. troy are însă un rol cheie în comunitate, fiind furnizorul şi distribuitorul de droguri al liceului. ca urmare, dean este contactat de trei adolescenţi, billy (justin chatwin), crystal (camilla belle) şi lee (lou taylor pucci), care doresc să facă rost de toate drogurile rămase la troy. în momentul în care dean refuză să îi ajute, cei trei hotărăsc să îi răpească fratele, charlie, pentru a-l forţa să colaboreze, dar răpesc din greşeală un alt copil cu acelaşi prenume, care este fiul lui terry, un designer de interioare de succes, şi viitoarea soţie a primarului oraşului. dispariţia copilului este ignorată complet de către toată lumea, în ciuda faptului că cei trei adolescenţi nu fac un secret din faptul că l-au răpit, şi în ciuda încercărilor lui dean de a aduce întâmplarea în atenţia adulţilor. între timp, dean este bântuit de halucinaţii în care îi apare cadavrul lui troy, halucinaţii care îl aduc încet, dar sigur, în pragul colapsului.

titlul filmului este o referinţă la un personaj al unui joc video, un erou nici mort, nici viu, care apare ca fiind decapitat şi ţinându-şi capul în mâini. sunt momente pe parcursul filmului în care acesta se identifică cu troy, însă semnificaţia generală este de „skeleton in a closet”, partea întunecată care se află sub aparenţa perfecţiunii. filmul lui arie posin este construit pe antiteza dintre lumea superficială, vopsită în roz a adulţilor şi cea dură şi întunecată a adolescenţilor (rolurile fiind astfel inversate). lipsa de comunicare dintre generaţii şi ipocrizia sunt temele predominante; părinţii din hillside sunt mult prea ocupaţi cu lucruri precum organizarea unei nunţi sau turneul pentru promovarea unei cărţi pentru a mai observa că adolescenţii sunt atraşi de droguri, suicid şi violenţă, şi ignoră chiar şi rarele apeluri la ajutor din partea acestora.

filmul nu face parte neapărat dintre peliculele mele preferate, dar este un film cu un subiect bun, prezentat într-o manieră interesantă şi pe care îl voi revedea întotdeauna cu plăcere.

*credits to wiki for picture*